Atunci când m-am născut, eu nu am primit nici măcar un talant, doar doi bănuți, dar mai apoi i-am zdrăngănit așa de tare încât au aflat cu toții, că valoarea este valoare indiferent cât de mică ar fi.
Și am mai avut un vis, acela de a fi fericit. Am avut și o dorință, să nu ucid și să nu distrug.
Diverși oameni din jurul meu împrumutau bani mulți și se făleau cu ei și distrugeau în jurul lor, iar disprețul lor umbrea cei doi bănuți ai mei.
Dar nu exista fericire în disprețul lor.
Eu zdrăngăneam și mai tare bănuții mei ca ei să înțeleagă că, oricât de puțini erau, erau ai mei și nu luați pe datorie ca aurul lor.
Și tot nu am ucis pe nimeni și nu am distrus nimic.
Aveam doar un vis, acela de a fi fericit, dar și o dilemă, că nu știam ce e fericirea.
Acei oameni și-au cumpărat haine scumpe și au mers în localuri scumpe cu banii lor cei mulți și eu priveam de afară la mesele lor bogate, mușcând dintr-un covrig împărțit cu prietenii mei și zdrăngăneam bănuții și spuneam tuturor că avem de ajuns să ne hrănim toată viața noastră cu plăcinte și covrigi și să mai dăm și altora.
Și mi-am cumpărat o sticluță de apă cu bănuții mei și am dat la cei căzuți pe stradă, doborâți de dogoarea vieții.Și apa mea nu se mai termina și bucuria mea nu se mai termina și nu datoram nimănui nimic.
Oamenii salvați de la setea aceea cumplită reveneau la viață și deodată viața lor devenea fericirea mea.
La sfârșitul anului a venit banca la aroganții ăia și le-a luat tot.
Cei de la bancă m-au luat și pe mine cu bănuții mei și m-au angajat să am grijă de cei care își pierduseră nu doar averea, ci și sufletele.
Dar nu înțeleg de ce am așa o bucurie, căci eu nu am nimic al meu, doar doi bănuți.
Dar îi zdrăngănesc așa de tare încât au aflat toți că valoarea rămâne valoare indiferent cât de mică ar fi.
Acum, când această dogoare cumplită arde orașele, eu stau doborât într-un colț.
Mai beau din sticluța mea cu apă care nu se mai termină și torn din ea pe rănile mele.
Și torn din ea și pe rănile celorlalți, pentru că am aflat ce e fericirea.
Și mulțumesc Celui ce mi-a dat viață și ființă și doi bănuți.
Și zdrăngănesc așa de tare bănuții mei încât și cei răniți și cei morți să înțeleagă:
Că valoarea rămâne valoare oricât de puțină ar fi.